Istoria Maternității Giulești

 De la cămin de ucenici privat la Maternitatea Giulești

 Articol de Oana Marinache

În noiembrie 1921 s-a luat inițiativa privată de a se oferi un viitor profesional orfanilor de război. Primul comitet organizatoric a fost patronat de Regina Maria și condus de Ministrul Muncii dr. Trancu-Iași și Primarul dr.I.Costinescu, generalul Ion Manolescu de la Casele Naționale, inginerul Stavri Cunescu, inginerul Erhard Wolff, N.Butculescu din partea Casei Regale, industriașul Dimitrie Mociornița, Al.Dumitriu, dr.N.Staicovici, Elena și dr.Constantin Popp, Maria I.Pillat. Generalul I.Manolescu a obținut un local în Șoseaua Vitan nr. 6 pentru orfani și pentru ucenicii din atelierele C.F.R., Wolff, Lemaitre și altele. În 1923 au dobândit personalitate juridică sub forma unei Asociații, iar în 1924 au primit gratuit de la Căile Ferate Române un teren în Șoseaua Giulești nr. 5. Au beneficiat de fonduri de la Primărie, Casa Muncii C.F.R., Regia Monopolurilor Statului, Ministerul Muncii și Ministerul Industriei, iar Ministerul Domeniilor și Eforia Spitalelor Civile le-au donat materiale de construcție.

După finalizarea construcției, s-a convenit cu C.F.R. găzduirea a 70 de ucenici (250 locuri proiectate) din atelierele lor. După 3 ani de funcționare, C.F.R. și-a retras susținerea pentru o nouă generație și din 1932 nu au mai înscris alți ucenici.

Aflăm din presă că în 1929 au fost afectate de incendiu 2 cămine de ucenici, unul funcțional, al Casei Muncii C.F.R. și altul neterminat, al Regiei Monopolurilor Statului, ambele cu adresa în Șoseaua Giulești nr.5. Se menționau clădirile de 3 etaje (cămin de 100 ucenici) și terenul de 3000 m.p. („Incendiul din Șoseaua Giulești”, în Epoca, 6 aprilie 1929, p. 1) Probabil că pe fondul Marii Crize Economice reparațiile și finalizarea șantierului au fost problematice. Asociația pentru ocrotirea ucenicilor industriali a solicitat ajutorul M.M.S.O.S. pentru terminarea construcției căminului de ucenici din Șoseaua Giulești nr. 5, primind de la stat suma de 300000 lei în 1934. Apoi Ministerul a acordat 50 de burse pentru copiii interni din Căminul redenumit în onoarea lui „I.C.Brătianu”. Cunescu menționa că suma acordată de 450 lei/lună/ucenic era cea mai mare cu care autoritățile au sprijinit un cămin particular.

Pe locurile rămase libere din cauza datoriilor C.F.R. și a retragerii sprijinului, Ministrul Sănătății dr. Costinescu a introdus 130 de copii săraci din Așezământul Principele Nicolae pentru ca apoi, din 1938, să se instituie aici o Școală de moașe rurale. Activitatea acestei școli (Școala elementară de moașe condusă de dr.Medeea Niculescu) a fost prelungită până în noiembrie 1940, la marele cutremur.

        În timpul războiului numărul ucenicilor a scăzut la 35 (din cei 65) și statul a redus considerabil susținerea acestora. În mai 1940 Ministerul a condiționat continuarea întreținerii lui și acoperirea cheltuielilor cu personalul și ucenicii de cedarea clădirii. (dosar 451/1940) În 1941 proprietatea a intrat în posesia Statului prin dizolvarea Asociației fondate în 1923 și preluarea patrimoniului ei. Cartierul Grozăvești se dezoltase la acea dată și nu beneficia de servicii medicale, atît de necesare. (M.O. nr.161 din 10 iulie 1941)

Aici este în prezent Spitalul clinicProf.dr. Panait Sârbu - Maternitatea Giulești.