Proiectul de cercetare „Arhiva de arhitectură“ al Asociației Artei a ajuns în cel de-al doisprezecelea an de activitate intensă de punere în valoare a unor documente unice. Debutul public a avut loc în 2014, după mai mulți ani de investigații susținute în fondurile Arhivelor Naționale ale României și a cunoscut mai multe teme: începuturile arhitecturii românești moderne (1830-1860, 1860, casele arhitecților din București, influențele franceze (1870-1880), memoria Primului Război Mondial, stilul neoromânesc, arhivele arhitecților Cristofi Cerchez și Paul Smărăndescu.
Acum 3 ani am propus recuperarea istoriei Corpului Arhitecților, instituție înființată pentru a reglementa activitatea breslei din perioada interbelică. În continuarea demersului de a scoate la lumină destine uitate ale arhitecturii românești și de a contura programe de arhitectură din perioada interbelică, proiectul de cercetare de anul acesta are ca temă căminele de ucenici și ucenice. Investigația echipei pluridisciplinare
pornește de la un fond documentar inedit al Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale, cu precădere dosarele și planurile de arhitectură de la Direcția Meseriilor și a Învățământului Muncitoresc și
Direcția Tehnică/Arhitecturii.
Căminele de ucenici erau destinate categoriei de vârstă între 14 și 18 ani. Conform legii, puteau fi ucenici cei care au împlinit vârsta de 14 ani (dar nu mai mult de 16 ani) și au absolvit cursul primar. Părinții
trebuiau să achite costurile găzduirii copiilor sau patronii să achite o taxă de 2 lei/săptămână către stat. În anii ’30, sub ministeriatul lui Ion Nistor, s-a investit și într-un program de burse care să acopere aceste cheltuieli. Ucenicii încheiau un contract cu patronii atelierelor și fabricile unde lucrau, legal fiind și atunci un program de 8 ore, care să le permită și studiul seral și odihna în cămin. Din păcate, exista o discrepanță mare între remunerația ucenicilor și a ucenicelor și uneori se abuza de programul lor de lucru în detrimentul educației.
Conform definiției din lege, „Căminele de ucenici sunt instituţii create cu scopul de a asigura ucenicilor din meserii, industrii şi comerţ: locuinţă, hrană şi odihnă, în condiţii igienice, precum şi o educaţie
îngrijită”. Istoria clădirilor fostelor cămine de ucenici este în prezent prea puţin cunoscută, destinaţia lor iniţială fiind uitată, schimbată sau chiar ștearsă prin demolările recente. Proiectul construirii căminelor de ucenici în România interbelică a fost unul căruia i s-a acordat o mare importanţă pe plan naţional, ca premisă la dezvoltarea industriei și a specializării meseriașilor români în centrele urbane din
„noile provinciiˮ. Programul de arhitectură a evoluat spre finalul anilor ’30, grupând în final mai multe funcţiuni legate de politica şi protecţia socială, de educarea şi îndrumarea ucenicilor şi a muncitorilor (oficii de muncă, de orientare profesională și de plasare).
CUPRINS (pagină)
ARGUMENT 3
CONTEXT ISTORIC 8
CĂMINELE DE UCENICI – UN DOMENIU DE IMPORTANŢĂ STRATEGICĂ NAŢIONALĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ 11
STAVRI C. CUNESCU 28
ARHIVA ȘI ARHITECȚII 35
CĂMINELE DE UCENICI DIN BUCUREȘTI 55
CĂMINELE DIN MUNTENIA 74
CĂMINE DE UCENICI DIN ARDEAL 79
SITUAȚIA UNOR CĂMINE DIN MOLDOVA-BASARABIA-BUCOVINA 122
CĂMINE DE ADĂPOST DE MUNCITORI 129
CĂMINE DE UCENICI PRIVATE.STUDIU DE CAZ:COMPLEXUL SIDERURGIC ‘’TITAN-NĂDRAG, FABRICA FERDINAND, UN PROIECT NECUNOSCUT AL ARHITECTULUI ION GIURGEA 136
ANEXE ARHIVA ARH. ION GIURGEA 145
CONCLUZII ŞI PREMISELE CONTINUĂRII CERCETĂRII 165
ISBN 978-606-8839-42-4
2 coperte, 169 pagini interioare
Cercetători:
Dr.Oana Marinache, istoric de artă
Dr.Mircea Pașca, istoric
Dr.Mădălin Ghigeanu, arhitect
Alina Havreliuc, istoric
Livia Petrescu, arhitect
Narcis Ispas, arhivist
Consultant științific: Alexandru Cunescu
Fotografi și prelucrare grafică:
Cristian Oprea
Patricia Lupuțiu
Ioana Simion, arhitect
Concept grafic afiș: Maria Poștea (Editura Intaglio)
Comunicare: SC Forweb Consortiu SRL
Responsabil financiar: Roxana Alina Istudor, expert contabil-fiscal
Adresăm mulțumiri tuturor celor care ne-au fost alături din noiembrie 2024 până la finalizarea cercetării.
Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Uniunea Arhitecților din România, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“
Proiect inițiat de Asociația Istoria Artei și finanțat de Ordinul Arhitecților din România, din timbrul de arhitectură, sesiunea 2024
Comentarii
Trimiteți un comentariu