Articol de Oana Marinache
În 1928 s-a primit de către M.M.S.O.S. un teren de 2200 m.p. cu titlu gratuit din partea Primăriei Sector II Negru. Înțelegerea era ca în termen de 2 ani de la primirea terenului în Parcelarea Obor să se construiască și să și funcționeze fără întrerupere; neândeplinirea acestei clauze ducea la pierderea proprietății, terenului și construcțiilor. Contractul de cedare gratuită a fost semnat în 12 iulie 1929. (S.A.N.I.C., fond M.M.S.O.S., dosar 193/1940)
În 1928 s-a primit de către M.M.S.O.S. un teren de 2200 m.p. cu titlu gratuit din partea Primăriei Sector II Negru. Înțelegerea era ca în termen de 2 ani de la primirea terenului în Parcelarea Obor să se construiască și să și funcționeze fără întrerupere; neândeplinirea acestei clauze ducea la pierderea proprietății, terenului și construcțiilor. Contractul de cedare gratuită a fost semnat în 12 iulie 1929. (S.A.N.I.C., fond M.M.S.O.S., dosar 193/1940)
În vara anului a început proiectarea și construcția căminului de ucenici și a cantinei muncitorești Obor aflate pe Bulevardul Gării de est 16/azi Școala gimnazială Ferdinand I. Planurile au fost elaborate de arh. diriginte Tașcu Ciulli și arh.Petre H.Ionescu, fiind implicat și consilierul Ministerului Muncii, arh. C.D.Dobrescu iar devizul și controlul au fost făcute de arh.Jean Constantinescu. (copii planuri în dosarul 198/1929) Au fost deschise cele mai multe dosare de arhivă, în diferiți ani și s-au identificat mai multe seturi de planuri și schițe tehnice. Se poate întocmi un raport financiar și birocratic doar utilizând acest studiu de caz al lucrărilor care s-au întins pe mai mulți ani.
Licitația a fost câștigată de către Întreprinderea Uniunii micilor industriași, reprezentată de ing. Carlo Pedrazzoli și L.Hermann. Autorizația a fost emisă de Primărie pe 5 noiembrie 1929. (dosar 186/1929) A reprezentat cel mai mare proiect bucureștean al M.M.S.O.S. atât ca suprafața construită cât și ca investiție (aproape 26 milioane lei în prima etapă), fiind prezentat cu mândrie invitaților din țară și a oaspeților străini, găzduind manifestări oficiale, vizite și evenimente educative și culturale. Inaugurarea a avut loc abia în 10 octombrie 1933 iar capacitatea a fost de 350 de locuri. Ministrul Muncii, D.R.Ioanițescu, a convocat într-o conferință națională pe toți directorii de cămine de ucenici.
Simultan cu această investiție a M.M.S.O.S., lângă Gara de est/Obor, se ridica un cămin mult mai modest, pentru funcționarii Ministerului de Interne, proiectat de arhitectul Paul Smărăndescu. (vezi Arhiva Primăriei și Oficiul Central de Licitații, dosar 18/1930)
Recepția finală a fost semnată în 29 mai 1935, după ce s-au verificat diferite componente cum s-au menținut în timp. La 1 august 1935 Asociația Amicele Tinerelor Fete, reprezentată de Zoe Bolintineanu, cu sediul în str. Barbu Catargiu nr. 16, a vândut Ministerului o porțiune de teren de 700 m.p. în Parcelarea Obor. El le fusese donat în iulie 1931 de către aceeași Primărie de sector II cu condiția de a construi un cămin de adăpost temporar pentru fetele fără sprijin și mijloace, care soseaua singure la Gara Obor. Prețul achiziției de către M.M.S.O.S. a fost de 630000 lei.
În 1943 s-a organizat o nouă licitație pentru transformarea podului în dormitor, asigurându-se instalații sanitare, referatul tehnic fiind depus de ing.A.Crețu. La acea dată arhitect șef era tot Tașcu Ciulli iar șeful Serviciului Tehnic devenise Pompiliu Georgescu, delegatul său fiind arhitectul Petre Boico. (dosar 219/1943)
În perioada 1945-1946 căminul a fost ocupat de trupe militare și a necesitat reparații în vederea amenajării unei săli de cinematograf și teatru, în plus față de revenirea la funcția de cămin de ucenici.
Simultan cu această investiție a M.M.S.O.S., lângă Gara de est/Obor, se ridica un cămin mult mai modest, pentru funcționarii Ministerului de Interne, proiectat de arhitectul Paul Smărăndescu. (vezi Arhiva Primăriei și Oficiul Central de Licitații, dosar 18/1930)
Recepția finală a fost semnată în 29 mai 1935, după ce s-au verificat diferite componente cum s-au menținut în timp. La 1 august 1935 Asociația Amicele Tinerelor Fete, reprezentată de Zoe Bolintineanu, cu sediul în str. Barbu Catargiu nr. 16, a vândut Ministerului o porțiune de teren de 700 m.p. în Parcelarea Obor. El le fusese donat în iulie 1931 de către aceeași Primărie de sector II cu condiția de a construi un cămin de adăpost temporar pentru fetele fără sprijin și mijloace, care soseaua singure la Gara Obor. Prețul achiziției de către M.M.S.O.S. a fost de 630000 lei.
În 1943 s-a organizat o nouă licitație pentru transformarea podului în dormitor, asigurându-se instalații sanitare, referatul tehnic fiind depus de ing.A.Crețu. La acea dată arhitect șef era tot Tașcu Ciulli iar șeful Serviciului Tehnic devenise Pompiliu Georgescu, delegatul său fiind arhitectul Petre Boico. (dosar 219/1943)
În perioada 1945-1946 căminul a fost ocupat de trupe militare și a necesitat reparații în vederea amenajării unei săli de cinematograf și teatru, în plus față de revenirea la funcția de cămin de ucenici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu