Arhitect Ion Giurgea
(14 aprilie 1903 Tecuci – 12 iunie 1959 București)
Articol de dr.arh. Mădălin Ghigeanu
Arhitectul Ion Giurgea este unul dintre cei mai prolifici profesioniști ai perioadei interbelice, autor a peste 210 proiecte de arhitectură, realizate în marea majoritate în perioada scurtă între anii 1930-1948. Ulterior, după război, a fost angajat la Institutul de Proiectare – Proiect București, unde va mai realiza câteva lucrări importante până în anul morții survenit prematur la numai 56 ani, în 1959. Este pe nedrept prea puțin cunoscut în zilele de azi, deși trecem zilnic pe lângă operele sale.
Din dosarul CNSAS – 47888 - I492485 (cel mai important document până acum de cercetare), aflăm din fișa personală că s-a născut în Tecuci, reg. Galați, fiul consilierului Curții de Apel Galați, Vasile Giurgea. A absolvit cursul primar, 2 clase în Tecuci și 2 clase în Galați. În anul 1914 se înscrie la liceu în Galați pe care îl absolvă în 1922. In acest an vine în București, unde se înscrie la Facultatea de Arhitectură pe care o urmează cu întreruperi și pe care o termină în 1930. A fost coleg de generație cu Octav Doicescu, Tiberiu Niga, George Damian (care i-a nutrit un profund respect), Gregoire Mathias Hirsch, Grigore Ionescu, Toma Marinescu, etc.
După absolvire va lucra pe cont propriu, realizând multe vile pentru oameni de seamă : Primul Ministru Tatarescu și fratele acestuia Emanoil Tatarescu, Lya Romașcu-Ghiață, industriașul Ludovic Ruffer, etc. A fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai stilului la modă denumit ‘Florentin’, ‘mauro-florentin’ sau în accepțiunea contemporană, mediteraneean.
A avut o colaborare profesională cu Alexandru Zaharia între 1934-37, având sediul comun în str. Gh. Cantacuzino 4, unde vor realiza două proiecte importante împreună – Vila Ministrului Gh. Tatarescu din str. Polonă 19 și Sanatoriul St.Vincent de Paul, spitalul C.I.Parhon din Bd. Aviatorilor 34-36. De remarcat că ambele proiecte au fost demarate împreună dar vor fi finalizate de catre Ion Giurgea singur. Tot Giurgea va realiza sistematizarea Pieții 8 Iunie (Piața Unirii), proiectul lui fiind declarat câștigător.
În anul 1940 este concentrat la Reg.2 C.F., iar în anul 1941 este repartizat la Marele Stat Major până în anul 1943 cu gradul de locotenent.
Biroul de arhitectură îl închide în 1943 când se angajează la întreprinderea ‘’Titan – Nădrag – Călan’’, unde va lucra până în anul 1947, fiind mobilizat pe timpul războiului. In această perioadă, până în 1947 va realiza nu mai puțin de 209 proiecte pe care le va lista și organiza sistematic în arhiva sa personală compusă din peste 4000 planșe desenate, păstrate la reședința din str. Frumoasă 26A.
După război se va angaja la IPC, ulterior la Proiect București unde va realiza blocul IPROC din Calea Griviței colț cu Calea Victoriei, un bloc pe Șoseaua Mihai Bravu (neidentificat) și restaurantul Macu Roșu din București. Anul demarării proiectului complexului siderurgic Titan-Nădrag-Călan consemnat în arhiva Ion Giurgea coincide cu anul 1942, an în care Max Auschnitt este eliberat din închisoare și obligat să își continue activitatea la locul de muncă. De remarcat că in acea perioadă, arhitectul Ion Giurgea avea pe planșetă un alt proiect major, Cimitirul Eroilor Neamului, o variantă ce nu va fi realizată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu