Anul nașterii apare 1894 în toate documentele din dosarele U.A.R..
În tinerețe colaborează cu arh. Ioan Paxino la realizarea unor unități de învățământ
Centralizator: Rodica Stan
A fost rănit în Primul Război Mondial, la care a participat în calitate de voluntar. A fost nevoit să întrerupă studiile (începute în 1914) până la refacerea după rănile suferite.
În cadrul Ministerului Muncii a organizat Directia Arhitecturii din 1928 și s-a specializat pe arhitectură socială: școli, cămine de ucenici, băi muncitorești, adăposturi, stadioane, cantine pentru ucenici și muncitori. Menționează un album cu câteva fotografii ca anexă, din păcate restul arhivei sale fiind pierdut. A fost premiat la Salonul oficial din 1929 pentru proiectul „Palatul Invalizilor”.
În plan privat, a realizat 25 de locuințe private, dintre care cea mai importantă este cea a familiei Stavri Cunescu și cea mai cunoscută până acum fiind locuința personală. Împreună cu soția sa, a colaborat în toate cazurile, chiar și la căminele de ucenici, amintind și de locuințe, administrație, grajduri, șure, gospodării agricole în comuna Greci, Tunari, Zănoaga. Menționează și blocul cu teatru „Miorița” din București.
Centralizator: Rodica Stan
A fost pensionat pe caz de boală în 1948 și apoi invaliditate în 1952 cu o pensie de inspector general arhitect de 373 lei, după o activitate de peste 30 de ani. Din 1954 i s-a recalculat pensia de invaliditate la 413 lei. În ultimii ani ai vieții a necesitat îngrijiri medicale permanente la domiciliu, soția beneficiind de o pensie specială de 250 lei. A murit în 4 aprilie 1961. Văduva sa a primit o pensie de 288 lei, solicitând ajutor la bătrânețe.
Comentarii
Trimiteți un comentariu