Ioan Fonescu

Născut în 7 ianuarie 1871 în Soronești, jud. Vaslui

Diplomat al Școlii Speciale de Arhitectură din Paris în1903, recunoscut în 1919 de către Academia de Arhitectură din București

Sediul profesional în str. Șt. Mihăileanu nr. 21/26

Cerere de înscriere depusă în 1932, i s-a eliberat legitimația nr. 78/1933

Prezintă fotografii, jurământ, declarație, copie diplomă, afirmă că este de peste 32 de ani profesor în învățământul public, 16 ani de lucrări, cu toate că inițial nu se regăsește pe listă, atașează listă posturi ocupate, se consideră nedreptățit și oferă exemplele similare ale arh. Victor Ștephănescu și Eracle Lăzărescu cărora nu li s-a cerut să dovedească suplimentar, echivalare diplomă, cerere de radiere în 1948 pe motiv de boală și inactivitate din 1938 (dosar nr. 449)

Arhitect al Ploieștiului

Director Tehnic al Lucărilor de clădiri școlare din Ploiești

Arhitect-șef de birou la Casa Pădurilor din Ministerul Domeniilor

Conferențiar la Școala Superioară de Ingineri silvici din Brănești

Arhitect la Primăria Capitalei

Șef de sector, apoi Șef al secțiunii autorizațiilor de construcție din Primăria Capitalei

Profesor de desen liniar la Liceul M. Basarab din București

A publicat:

Influența voinței în educație, conferința susținută la Cercul Profesorilor Secundari din Ploiești în 1905

Dezvoltarea însușirilor individuale ale elevilor prin învățământul desemnului, conferință la Congresul Profesorilor din București în 1909

Pedagogia și metodica desemnului în învățământul general (în curs de tipar 1932)

Curs de perspectivă pentru toate școlile speciale, inferioare și superioare (în curs de tipar 1932)